Ink Hop

Ink Hop este un joc de sărit vertical, nesfârșit, desenat în întregime cu pixul pe hârtie crem de caiet. Blot sare singur, așa că singurul lucru pe care îl controlezi este direcția în care se îndreaptă: atinge sau trage jumătatea stângă și dreaptă a ecranului, sau folosește săgețile. Fiecare linie pe care aterizezi este o linie de cerneală cu o tremurare care se redesenează de opt ori pe secundă, așa că întreaga pagină clocotește discret sub tine în timp ce urci. Scorul tău este înălțimea pe care o atingi, numărată în linii de caiet și scrisă în colț, cu același scris de mână ca restul.

Nu orice linie te va ține. Liniile continue sunt sigure. Liniile punctate se rup după o săritură și zboară departe. Unele linii alunecă dintr-o parte în alta, altele urcă și coboară pe o agrafă de hârtie, iar liniile șterse cu guma sunt șterse și reînnegrite într-o buclă, așa că trebuie să aterizezi pe jumătatea care încă mai are cerneală. Arcurile mâzgălite răsucite te aruncă jumătate de pagină mai sus, dintr-o dată. Stelele roșii merită culese, un jetpack din creion te duce direct prin orice îți stă în cale, pentru o clipă, iar o mică umbrelă de cerneală transformă o cădere într-o plutire. Ratează totul și cazi de pe marginea de jos a paginii; atinge o pată de cerneală plutitoare, o ruptură de hârtie sau monstrul mâzgălit și desenul se termină acolo.

La fiecare cinci sute de linii, pagina se întoarce. Foaia se ridică și trece dincolo, iar dedesubt e una nouă: notițele de școală lasă loc unei pagini de rețetă cu urme de cafea, apoi hârtiei de matematică pătrățată, apoi unui jurnal de călătorie ținut laolaltă cu bandă adezivă ruptă. Fiecare are propria liniatură, propriile pete și propriile însemnări pe margine — mâzgălituri, semne de numărătoare, calcule pe jumătate terminate și lucruri pe care cineva le-a scris pe margine și nu s-a mai întors la ele. Greșești și toată pagina se mototolește în cute, iar tot ce rămâne este un bilet rupt cu scorul tău pe el și cuvintele încearcă din nou.